Din învăţăturile Pr. Serafim Rose(II).Despre statornicie

Ierom. Damaschin Christensen
Ierom. Damaschin Christensen
Mân. Sf. Gherman din Alaska,
Platina, California

        În Cuvântul Ortodox, Pr. Serafim scria: “Practicarea creştinismului, şi mai ales a monahismului, implică statul într-un anume loc şi osârdia din toata inima pentru împărăţia Cerurilor. Se poate întâmpla să fii chemat să săvârşeşti lucrarea lui Dumnezeu altundeva sau să fii mutat de unele împrejurări de neocolit, dar dacă nu pui drept temei dorinţa profundă de a îndura totul pentru Dumnezeu într-un anume loc, fără a fugi, cu greu vei putea prinde rădăcinile necesare ca să aduci roade duhovniceşti. Din nefericire, o dată cu înlesnirea comunicaţiilor moderne, poţi chiar să stai într-un loc şi totuşi să te preocupi de orice altceva decât de singurul lucru care trebuieşte – să te ocupi de treburile celorlalţi, de toate bârfele popeşti, şi nu de truda nerisipită trebuincioasă mântuirii sufletului tău în lumea aceasta cumplită.
[…]
        Odată, Pr. Gherman l-a întrebat pe Pr. Serafim dacă este vreun loc în lume unde ar vrea să meargă. “Nu”, a răspuns Pr. Serafim. “De ce nu? Nu vrei să mergi nici măcar la Muntele Athos?” “După sfatul Episcopului Ignatie Briancianinov, ar trebui să ne străduim să avem Athosul în inima noastră. De fapt, noi lucrăm ca să facem propriul Athos aici, în America. Singura problemă este că nu ne-a mai rămas prea mult timp”.
        În lecturile sale din Sfinţii Părinţi, Pr. Serafim a găsit multe pasaje care vorbeau despre virtutea statorniciei, adică rămânerea într-un loc anume [1]. Cele mai multe sfaturi de acest tip veneau din context monahal dar, după cum şi-a dat seama Pr. Serafim, ele nu se refereau numai la călugări. Anthony Arganda, care i-a spus Părintelui Serafim că vrea să se căsătorească şi să aibă copii, îşi aduce aminte că Pr. Serafim i-a spus că sfaturile privitoare la statornicia călugărească se pot aplica şi mirenilor din parohii: “Pr. Serafim mi-a arătat că, dacă omul sare din loc în loc, îşi vatămă putinţa de a prinde rădăcini. El spunea că, chiar dacă viaţa din mănăstirea ta nu e atât de aspră şi concentrată ca într-o altă mănăstire, este mai bine să rămâi acolo, decât să te tot muţi. Tot aşa, dacă în parohia ta nivelul duhovnicesc nu pare a fi prea înalt, spovedaniile se fac formal, corul cântă fals etc, este mai bine să rămâi acolo decât să te muţi într-o parohie unde toate par să fie la un nivel mai înalt. Oriunde te-ai afla, acolo trebuie să-ţi lucrezi mântuirea, şi nu să umbli de colo-colo, căutând expresia perfectă a Ortodoxiei, duhovnicia cea mai înaltă, stareţul perfect etc. Pr. Serafim mi-a spus că statornicia şi credincioşia sunt mari virtuţi. Cel mai mult place lui Dumnezeu perseverenţa ta, smerenia întru lucrarea mântuirii tale acolo unde El te-a aşezat”.

[1]Vezi, de pildă. Sf. Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, cap. 256, 535, 551; şi Sf. Nicolae Velimirovici, Prologul de la Ohrid, 14 iunie.[sus]

Ierom. Damaschin, “Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose”
pag. 400-401

Comments are closed.