Nestemate oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur (III)

Sf. Ioan Gura de Aur
Sf. Ioan Gură de Aur,
Basorelief Constantinopol sec. XI
(expus la Muzeul Luvru)

        La slujba de mai înainte şi la cea de dinaintea aceleia, am luat un text din Apostol şi am folosit întreaga predică explicând acel text. Mă voi strădui ca şi astăzi să vorbesc tot despre acel text. O fac înadins, spre folosul dragostei voastre, nu spre laudă de sine. Nu ca să mă arăt bogat în idei şi studios, ci ca să vă descopăr înţelepciunea lui Pavel şi să deştept râvna voastră! De aceea vă vorbesc. Că adâncul priceperii lui iese la lumină mai bine când ne izvorăsc dintr-un singur text atâtea râuri de gânduri. Şi voi, cunoscând că doar dintr-un singur cuvânt al Apostolului puteţi scoate o bogăţie nespusă de înţelepciune, nu veţi mai citi în grabă epistolele, ci, hrăniţi cu aceste nădejdi, veţi fi atraşi să cercetaţi, cu multă râvnă, fiecare cuvânt din epistolă. Dacă un singur text ne dă prilejul să vorbim trei zile, câtă bogăţie de gânduri nu va ţâşni dintr-o întreagă pericopă, studiată cu de-amănuntul? Cei care scot aurul din mine nu încetează cu săpatul până ce nu scot tot aurul din mină; apoi, cu mult mai mult noi trebuie să fim cu mai multă tragere de inimă şi mai râvnitori în căutarea cuvintelor dumnezeieşti. Că şi noi săpăm căutând aur, nu aur material, ci duhovnicesc. Nu lucrăm în minele pământului, ci în minele Duhului. Căci mine de aur şi izvoare sunt epistolele lui Pavel! Sunt mine, pentru că ne dau o bogăţie mai preţioasă decât cel mai scump aur! Sunt izvoare, pentru că nu seacă niciodată. Dimpotrivă, cu cât scoţi din ele, cu atât izvorăsc mai mult. Iar dovadă strălucită este tot timpul de până acum. De la Pavel şi până acum au trecut deci cinci sute de ani; în tot acest timp, mulţi scriitori, mulţi predicatori şi exegeţi au dezvăluit multe gânduri din epistolele lui Pavel; şi totuşi, n-au secătuit bogăţia cuprinsă în ele. Că bogăţia lor nu-i materială. De aceea nu se termină, cu toată mulţimea mâinilor celor care sapă în aceste mine, ci, dimpotrivă, creşte şi prisoseşte. Dar pentru ce vorbesc despre cei de până acum? Câţi predicatori nu vor vorbi după aceştia, şi după aceia iarăşi alţii! Iar bogăţia nu va înceta de a izvorî, şi nici minele nu vor secătui. Da, sunt duhovniceşti, şi ele din fire nu secătuiesc nicicând.
[…]
        Ideea pe care vreau să o spun dragostei voastre este adâncă şi are nevoie de o minte pătrunzătoare şi de un suflet viu. De aceea, vă rog să urmăriţi cu mare luare-aminte cele ce am să vă spun. Osteneala e a mea, dar al vostru câştigul. Dar, mai bine spus, nici osteneala nu-i a mea, ci e darul harului Duhului; iar când Duhul descoperă, nu osteneşte nici predicatorul şi nu ostenesc nici ascultătorii. Descoperirea uşurează totul. Să fim, dar, cu mare luareaminte. De veţi urmări cea mai mare parte din predică, dar veţi scăpa, din neatenţie, o mică parte, nu veţi mai cunoaşte frumuseţea întregului, căci aţi întrerupt şirul ideilor. După cum călătorii care nu cunosc drumul au nevoie de conducători, iar dacă, din pricina neatenţiei lor, îşi pierd conducătorul, nu le mai este de nici un folos povăţuirea de mai înainte, cu toate că au fost însoţiţi cale lungă, ci se opresc neştiind încotro să se îndrepte, tot aşa şi cei care urmăresc pe un predicator: dacă le fuge gândul puţin în altă parte, cu toate că au fost atenţi la toată predica, pierd şi şirul, şi nu mai pot urmări până la sfârşit ideile. Ca să nu păţiţi aşa, urmăriţi-mă cu aceeaşi atenţie tot timpul predicii, până ce vom ajunge la sfârşit.




Sf. Ioan Gură de Aur, “Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie. Despre tăria credinţei. Despre propovăduirea Evangheliei” – Editura I.B.M.B.O.R. 2006

“Iarăşi, la aceleaşi cuvinte:«Dar având acelaşi duh al credinţei, precum este scris»; şi pentru ce primim toţi îndeobşte cele bune; şi despre milostenie”

Comments are closed.