Scrisoarea Sfântului Ioan Gură de Aur trimisă din exil către episcopul Chiriac, aflat şi el în exil (I)

Mâna dreaptă a Sf. Ioan Gură de Aur

Mâna dreaptă a
Sf. Ioan Gură de Aur

“Dacă vrea împărăteasa să mă surghiunească, surghiunească-mă! “Al Domnului este pământul şi plinirea lui“. Dacă vrea să mă fierăstruiască, fierăstruiască-mă! Isaia îmi este pildă. Dacă vrea să mă înece în mare, mi-aduc aminte de Iona. Dacă vrea să mă arunce în cuptor, am pe cei trei tineri care au suferit la fel. Dacă vrea să mă dea fiarelor sălbatice, mi-aduc aminte de Daniel, care a fost aruncat în groapa cu lei. Dacă vrea să mă omoare cu pietre, omoară-mă! Am pe Ştefan, întâiul mucenic. Dacă vrea să-mi ia capul, să mi-l ia! Am pe Ioan Botezătorul! Dacă vrea să-mi ia averile, să mi le ia! “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, gol mă voi întoarce“. Pe mine mă îndeamnă Apostolul: Dumnezeu nu caută la faţa omului; şi: Dacă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

        [1]Haide să-ţi storc iarăşi buboiul tristeţii, să-ţi împrăştii gândurile care au adus norul acesta! Ce te întristează, ce te amărăşte? Că e cumplită furtuna şi amar prăpădul care a cuprins Biserica? Aceasta o ştiu şi eu, nu te contrazic. Dar, dacă vrei, am să-ţi zugrăvesc o icoană a celor ce se petrec acum. Vedem o mare răvăşită de furtună până în adâncuri, iar corăbierii, în loc să ţină în mâini cârma şi vâslele, îşi strâng în mâini genunchii, neştiind ce să facă în faţa greutăţilor furtunii; nu se mai uită nici la cer, nici la mare, nici la uscat, ci stau întinşi în aşternuturile lor, plângând şi văitându-se. Aşa se întâmplă pe mare. Pe marea noastră, însă, furtuna este mai cumplită, valurile mai primejdioase. Dar roagă-L pe Stăpânul nostru Hristos! El nu biruie furtuna cu tehnica unui maistru corăbier, ci cu un semn potoleşte tulburarea. Dacă L-ai rugat de multe ori şi nu te-a auzit, nu-ţi pierde curajul! Are Bunul Dumnezeu acest obicei. N-ar fi putut oare să-i scape pe cei trei tineri din Babilon ca să nu fie aruncaţi în cuptorul cel de foc? Dar după ce au fost duşi în robie, după ce au fost duşi în ţară barbară, după ce şi-au pierdut patria, după ce pierduseră nădejdea în totul, după ce nu le mai rămăsese nimic, atunci Dumnezeu, Adevăratul nostru Dumnezeu, a făcut minunea şi a împrăştiat focul. Focul neputând suferi virtutea drepţilor, a izbucnit afară şi i-a ars pe cei pe care i-a găsit lângă cuptorul caldeean [2]. Tinerilor însă li s-a prefăcut cuptorul în Biserică; au chemat în jurul lor întreaga fire, şi pe cea văzută, şi pe cea nevăzută, pe îngeri şi puterile; şi astfel, adunându-le pe toate la un loc, tinerii ziceau: “Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul[3]. Ai văzut că răbdarea drepţilor a prefăcut focul în rouă, l-a ruşinat pe tiran şi l-a făcut pe împărat să trimită scrisori în toată lumea, în care spunea: “Mare este Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Mego[4]? Şi iată ce pedeapsă dădea celor ce spuneau vreun cuvânt împotriva tinerilor: casa le era confiscată şi averile luate [5].
        Aşadar, nu te întrista, nu te nelinişti. Eu, când am fost izgonit din oraş, n-am gândit aşa, ci îmi spuneam: “Dacă vrea împărăteasa să mă surghiunească, surghiunească-mă! “Al Domnului este pământul şi plinirea lui[6]. Dacă vrea să mă fierăstruiască, fierăstruiască-mă! Isaia îmi este pildă [7]. Dacă vrea să mă înece în mare, mi-aduc aminte de Iona [8]. Dacă vrea să mă arunce în cuptor, am pe cei trei tineri care au suferit la fel [9]. Dacă vrea să mă dea fiarelor sălbatice, mi-aduc aminte de Daniel, care a fost aruncat în groapa cu lei [10]. Dacă vrea să mă omoare cu pietre, omoară-mă! Am pe Ştefan, întâiul mucenic [11]. Dacă vrea să-mi ia capul, să mi-l ia! Am pe Ioan Botezătorul! [12] Dacă vrea să-mi ia averile, să mi le ia! “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, gol mă voi întoarce[13]. Pe mine mă îndeamnă Apostolul: Dumnezeu nu caută la faţa omului [14]; şi: Dacă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos [15]. Iar David mă înarmează când spune: Şi am grăit întru mărturiile Tale înaintea împăraţilor şi nu m-am ruşinat [16].
        Multe au ticluit împotriva mea! Spun că am împărtăşit pe unii după ce au mâncat. Dacă am făcut una ca aceasta, să fie şters numele meu din cartea episcopilor, să nu fie scris în cartea credinţei ortodoxe! Dacă am făcut una ca aceasta, să mă scoată Hristos din împărăţia Sa! Iar dacă tot mai susţin aceasta, dacă tot se încăpăţânează, să-l doboare atunci şi pe Pavel, care a botezat o întreagă casă după ce au mâncat [17]. Să-L doboare chiar pe Domnul, Care, după Cină, i-a împărtăşit pe apostoli [18]. Spun că m-am culcat cu femei. Dezbrăcaţi-mi trupul meu, şi veţi găsi mortificarea mădularelor mele. Dar toate acestea le-au făcut din invidie. Negreşit te întristezi, frate Chiriac, că aceia care m-au surghiunit se plimbă cu îndrăzneală prin piaţă, că au suite mari în urma lor! Dar, iarăşi, adu-ţi aminte de bogat şi de Lazăr! Cine s-a chinuit în lumea aceasta şi cine s-a desfătat? Cu ce l-a vătămat pe Lazăr sărăcia? N-a fost urcat atletul şi biruitorul în sânurile lui Avraam? Ce i-a folosit bogatului că s-a desfătat în porfiră şi vizon? Unde sunt lictorii? Unde sunt însoţitorii? Unde sunt caii cu frâiele de aur? Unde sunt paraziţii şi mesele împărăteşti? N-a fost dus ca un hoţ legat în mormânt, plecând din lume cu sufletul gol? Nu striga el zadarnic: “Părinte Avraam, trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă să-mi răcorească limba, căci cumplit mă chinui[19]? Pentru ce-l numeşti, bogatule, pe Avraam tată, când nu i-ai imitat viaţa? Acela găzduia în casa lui pe orice om, tu nu te-ai îngrijit nici de un sărac. Nu trebuie dar plâns şi tânguit că n-a fost vrednic de o picătură de apă, când a avut atâta bogăţie! N-a primit nici o picătură de apă, pentru că n-a dat săracului nici măcar firimituri. N-a semănat în timpul iernii milostenia. A venit iarna, şi n-a secerat.

[1] Scrisă din Cucuson în anul 404.[sus]
[2] Cf. Dan. 3, 22. [sus]
[3] Cânt. tin. 34. [sus]
[4] Dan. 3, 28. [sus]
[5] Cf. Dan. 3, 29. [sus]
[6] Ps. 23, 1. [sus]
[7] Cf. Evr. 11 37. [sus]
[8] Cf. Iona 1, 15. [sus]
[9] Cf. Dan. 3, 21. [sus]
[10] Cf. Dan. 6, 17. [sus]
[11] Cf. Fapte 7, 58. [sus]
[12] Marcu 6, 27. [sus]
[13] Iov 1, 21. [sus]
[14] Gal. 2, 6. [sus]
[15] Gal. 1, 10. [sus]
[16] Ps. 118, 46. [sus]
[17] Cf. Fapte 16, 33. [sus]
[18] Cf. Matei 26, 26. [sus]
[19] Luca 16, 24. [sus]

Partea a II-a: Scrisoarea Sfântului Ioan Gură de Aur trimisă din exil către episcopul Chiriac, aflat şi el în exil (II)


Scrisorile

Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisorile.
Către persoane oficiale.Către diaconiţa Olimpiada. Către alte persoane.
Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxă – 2008
Scrisoarea a 125-a, “Către episcopul Chiriac, aflat şi el în exil”, pag. 209

Comments are closed.