Nestemate oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur (I)

Sf. Ioan Gura de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur
Hagia Sophia – Istanbul

        Văd că arătaţi multă râvnă ca să săvârşiţi cele ce v-am spus mai înainte. Pentru aceea şi eu arunc neobosit seminţele învăţăturii, având bune nădejdi pentru osteneala mea. Că şi plugarul se osteneşte când aruncă seminţele; dar când vede că pământul rodeşte şi ogoarele sunt pline de holde, uită ostenelile de mai înainte şi se pregăteşte pentru celelalte lucrări şi pentru păstrarea recoltei aşteptate. Şi totuşi, cu mult mai folositoare şi aducătoare de mai mult câştig este munca pe care o fac eu aici! Munca plugarului aduce belşug de roade materiale şi hrăneşte trupurile; munca mea, însă, aruncă învăţătura cuvintelor, înmulţeşte harurile Duhului, dă bogăţie sufletească, hrană necheltuită şi veşnică, ce nu se pierde şi nici nu se strică în timp, ci se păstrează printr-o nespusă purtare de grijă, desfătând sufletul. Acesta este câştigul ostenelilor mele, aceasta este bogăţia pe care o sădesc în sufletele dragostei voastre! Când văd că bogăţia aceasta creşte în voi, mă bucur necontenit, pentru că n-am aruncat în zadar seminţele, nu m-am ostenit fără folos, că am semănat într-un pământ roditor şi gras, în stare să aducă rod bogat.
        Dar ce m-a făcut să întrezăresc acest câştig? Ce m-a făcut să văd că aţi săvârşit cele ce v-am spus? Numărul vostru mare de aici, venirea voastră cu râvnă la biserică, mama tuturor, şederea voastră continuă aici, ziua şi toată noaptea, cântarea voastră neîncetată, care imită corul îngeresc, pe care o aduceţi Creatorului.
        O, daruri ale lui Hristos! Sus doxologesc oştirile îngerilor, jos, în biserici, oamenii, în cor, imită doxologia îngerilor. Sus Serafimii cântă cu putere imnul trisaghion, jos mulţimea de oameni acelaşi cântec îl trimite spre înălţime; se întocmeşte sărbătoare comună a celor cereşti şi a celor pământeşti: o singură rugăciune de mulţumire, o singură bucurie, un singur cor plin de bucurie. Pogorământul cel negrăit al Stăpânului a întocmit aceasta, Duhul cel Sfânt a unit cele două coruri şi cu bunăvoinţa Tatălui a luat naştere această armonie de sunete. De sus îşi are începutul frumoasa armonie a cântecelor; pusă în mişcare, ca de o baghetă, de Sfânta Treime, răsună melodia cea dulce şi fericită, simfonia cea fără de sfârşit. Acesta este punctul final al râvnei noastre de aici, acesta este rodul slujbei bisericeşti. De aceea mă bucur când văd o biruinţă ca aceasta; mă bucur când simt în sufletele voastre veselie, bucuria cea duhovnicească, veselia cea după Dumnezeu, nimic nu face atât de fericită viaţa mea cât bucuria pe care o simţiţi aici, în biserică. În biserică se păstrează bucuria celor ce se bucură, în biserică, mângâierea celor întristaţi, în biserică, uşurarea celor îndureraţi, în biserică, odihna celor osteniţi.


Sfântul Ioan Gură de Aur, “Omilii la Ana, Omilii la David şi Saul, Omilii la Serafimi” – Editura I.B.M.B.O.R. 2007
pag. 131 – Omilie la Serafimi(I)


Omilii la Ana

Comments are closed.