Răspunsuri de aur ale Sfântului Vasile cel Mare

sfantul-vasile-cel-mare-3.jpg
Sfântul Vasile cel Mare
Biserica Sf. Sofia – Ohrid, Macedonia

        La anul 372, însuşi împăratul Valens s-a dus personal în Cezareea Capadociei cu pretextul instaurării a doi prefecţi în posturi. Motivul adevărat era însă atragerea Sfântului Vasile la arianism…
        Drept aceea, aduse cu sine pe Modutulus, prefectul pretorienilor şi pe episcopul Evripius, care era arian. Pe acesta îl duse ca să provoace scandalul, ca prefectul să poată interveni cu armata. Evripius vru să slujească într-o biserică din Cezareea, dar Sfântul Vasile nu-l lăsă până ce nu va subscrie mai întâi la afuriseniile date de soborul din Niceea, cele asupra arienilor. Se plânse deci împăratului, care trimise la sine pe Modutulus, să-l înfricoşeze şi să-l atragă spre arianism, dacă nu va putea cu vorba buna, cu ameninţarea.
        – Ce îndrăzneală ai tu, să te pui împotriva religiei împăratului? zice prefectul.
        – Nu văd nici o îndrăzneală şi nici nu ştiu care e religia împăratului, ca să mă împotrivesc ei, răspunse Sf. Vasile. Eu ştiu că şi împăratul e creat de Dumnezeu ca şi mine şi, prin urmare, şi el trebuie să aibă aceeaşi religie pe care o am eu şi credincioşii mei.
        Prefectul începu cu ademeniri, zicând:
        – Uite, n-ai vrea să fii în mărire asemenea împăratului? Asta vei avea-o, dacă vei mărturisi şi tu credinţa împăratului.
        Sfântul Vasile răspunse:
        – Eu sunt asemenea împăratului, căci amândoi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar în ce priveşte mărirea, aceasta se va vedea numai în viaţa viitoare. Apoi, spune tu dacă o va avea acela care face voia lui Dumnezeu, sau acela care lucrează împotriva ei?
        – Dar tu nu te temi de relele ce ar putea veni asupra ta? – îi mai zise prefectul.
        – Eu nu mă tem de rele – răspunse Sfântul Vasile – căci ştiu că Dumnezeu nu va îngădui mai multe decât sunt necesare pentru ispăşirea păcatelor mele.
        – Dar nu ştii că împăratul ar putea să-ţi facă atâta rău, cât nu vei putea răbda? mai adăugă acela.
        – Ce anume ar putea să-mi facă împăratul? întrebă Sfântul Vasile liniştit.
        – Să te despoaie de toate averile tale, să te exileze, să te ucidă chiar.
        La aceasta, Sfântul Vasile râse, zicând:
        – Toate acestea împăratul nu mi le poate face. Nu mă poate despuia de averi, căci m-am despuiat eu însumi demult, aşa că azi n-am nimic. Nu mă poate exila nicăieri, unde să nu fie Dumnezeu de faţă; apoi cu moartea nu-mi poate face altceva decât să mă trimită la viaţa pe care de mult o doresc. Spune deci stăpânului tău, împăratul, că, dacă n-are alte rele cu care să mă ameninţe, de acestea de până acum nu mă tem, nici n-am de gând să-i fac lui pe voie, împotriva lui Dumnezeu.
        Prefectul pretorienilor spuse împăratului totul şi încheie cu aceste cuvinte:
        – Suntem biruiţi de către căpetenia acestei biserici. Ameninţărilor le este superior. Decât cuvintele este mai tare, iar decât ademenirile mai puternic. Dacă i-am zis: “Niciodată n-am văzut om ca dumneata”, ştiţi ce mi-a răspuns? “Poate că niciodată n-ai văzut episcop!”.

        Împăratul se aprinse de mânie, şi zbieră, înfuriat:
        – Să fie exilat numaidecât.
        Şi el însuşi se apucă să scrie mandatul de exilare, dar de trei ori i se rupse peniţa şi nu putu scrie. Crezu că acesta e un semn de sus şi, de data aceasta, lăsă mânia pentru altă dată.
        Ajuns la Constantinopol, din nou încercă să facă mandat de exilare pentru Sfântul Vasile, dar fără de veste i se îmbolnăvi copilul cel mai mare şi se zbătea ca în ghearele morţii şi nu se linişti, până ce nu îşi propuse să-l lase în pace pe episcopul din Cezareea Capadociei.

“Lupta duhovnicească cu lumea, trupul si diavolul”, Pr. Arsenie Boca
Editura Agaton, Făgăraş, 2009

Comments are closed.